Neimportant pentru societate,gandac de bucatarie pentru femei,inteligent pentru mine,balanta pentru ca pot.
miercuri, 6 mai 2009
"Poveste de week-end... un alt punct de vedere"
Toate incep asa… de la o obsesie… Obsesia mea pentru fotografii… si fotografia lui geniala. Curiozitate... Muzica. Muzica pe care o adoram, muzica pe care o simtim la fel de intens. Discutii interminabile. Vocea lui. Puternica. Are ceva hipnotizant. El, cuvinte, clipe, un cerc vicios. Niciun plan sa il intalnesc prea curand... Si totusi. Nimic nu se intampla niciodata cum planuim. Nebunie de moment. Un bilet de tren, cateva ore calatorind, in continuare muzica. Cobor. Emotii. El. Ma imbratiseaza. Emotii. Taxi. Nu stiu ce sa spun, nu stiu cum sa reactionez. Ma priveste, ma pierd, of, nu vreau sa ma pierd asa... incearca sa ma sarute. Nu vreau. Nu vreau asa, nu acum, nu aici. Inca putin de mers… ajungem la el. Raul. Muntele. Privirea lui. Camera lui. Haos in mine. Muzica. Mereu muzica. Inca nu vreau sa il sarut. Dar e atat de sexi. Nu mai rezist. Eu incep, el raspunde, atat de pasional. Imi tremura gandurile. Nu vreau sa se intample nimic intre noi… lupta cumplita cu mine, constiinta, rationalul. Lupta, vrei sa le inabusi, vrei sa taca, sa faci o nebunie. Jocul meu meschin in care nu vreau sa se intample nimic, cand de fapt vreau tot... vreau tot pentru o clipa. El e de acord, el vrea sa iti ofere o iubire perfecta, el vrea, nu conteaza ca nu e pentru totdeauna, nu conteaza ca e doar pentru o zi. Te daruiesti... la urma castigi tu, castiga sufletul, castiga dorinta... Doamne, si ce victorie! Daruire completa... ma predau. Dorinta, pasiune, nu poti respira, ploua... furtuna... natura dezlantuita afara, suflet dezlantuit in mine... Epuizare, adormi in bratele mele. (ce esti? cine esti?). Cosmar. Constiinta incearca sa se intoarca, sa puna iar stapanire pe mine... nu poate sa castige. Buna dimineata si tie... Te-ai trezit... cel mai frumos mod de a imi spune “neata”. Epuizata, adorm din nou. Ne trezim pana la urma, e timpul sa ne intoarcem la viata reala... cafea, una chiar foarte buna, povesti. Teama, teama necontrolata de tot ceea ce el a fost, este si poate fi. E dintr-o alta lume, despre care nu credeam ca exista. Teama. Aer. Lumea de afara. Soare. Prea putin, pentru prea putin timp. Nori, multi nori, se apropie o alta furtuna. Nu suntem pregatiti pentru lumea de afara. Ne intoarcem in sanctuar. Vocea lui soptita, un sarut interminabil, pielea atat de fina, parfumul lui ametitor... Ne daruim, inca o data ne daruim complet dorintei, ne daruim trupurilor noastre goale, fara limite, fara teama... incredere totala ca nimic rau nu mi se poate intampla. Tipat inabusit. Vreau sa tip, sa eliberez tot raul din mine, tot ce nu am spus pana acum, tot ce am uitat, tot ce am iertat. Tot ce am trait in lumea mea se intampla acum... daruire, euforie, nebunie. Ce sunt toate asta? Inca o data te intreb ce esti? Cine esti? Cum am ajuns aici? De ce? TACI! Nu imi raspunzi... Ai vrea sa dormi... ne prefacem ca ne uitam la un film.. poate tu chiar te uiti... eu cu siguranta nu... sunt ametita. M-am imbatat de tine, de la parfumul tau, parfumul pielii tale... mirosi a barbat, a dorinta, a putere, a neliniste. Si pentru o clipa sunt parte din lumea ta, intunecata, ascunsa, lumea ta asa cum e ea... Nu pot sa fiu parte din lumea ta decat pentru cateva clipe. O luam de la capat. Neliniste, dorinta, absenta completa a limitelor... euforie, euforie, de 7 ori euforie... respiram amandoi impreuna... ne amestecam... trupul gol respirand sacadat langa mine, parfumul ametitor al placerii si al epuizariii in acelsi timp. Tine-ma in brate. Opreste timpul. Si linistea, o liniste care se asterne peste noi... te privesc cum adormi...cum ti se linisteste respiratia... adorm si eu, imbratisandu-ti bataile inimii... din nou m-am trezit prea devreme, incerc sa nu te trezesc si pe tine... dar nu mai am rabdare. Scrasnesti din dinti? Oare ce visezi? Oare te-ai trezit si incerci doar sa ma chinui? ... nu... inca dormi...dar eu nu mai am rabdare... te trezesti... DA! Buna dimineata si tie... E timpul sa plec... plec... dar am mirosul tau impregnat in piele... si iti simt buzele... si iti simt inca mainile pe trup...A fost perfect. Am trait o iubire perfecta, chiar daca pentru cateva clipe... nici nu avem nevoie de mai mult... vor mai trai poate astfel de minuni... acum avem ochii larg deschisi, stim ca exista, ca le putem avea, ca le vom avea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu