marți, 10 martie 2009

Plictiseala de a fi

Cand plictiseala si amaraciunea ajung la apogeu omul creaza! Creem stari de spirit fabricam vise si uitam pentru un moment lumea de puroi in care holcaim pe langa viermi nefind vreun cadavru. Satul de minciuni ajungi sa crezi din ce in ce mai tare ca sinuciderere este nirvana prin violenta necontand modul sau lasitatea de care dai dovada. Traiesc cu ideea ca singuratatea este un lucru inevitabil in existenta umana fie ea si intelectuala! Eu cu mine doua persoana diferite doua euri ...scepticismul si pesimismul. Si totusi pre multa prostie pentru prea putini destepti ca sa fie luata sub forma de calitate. Ce viata duc...si mai traiesc pentru ca padurea nu plange si viermi nu rad,mai bine ii mananc si imi fac caldura decat sa am defectul de a fi inteligent cand traiesc la periferia societeti umane!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu